agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1753 .



patrid 1-4
eseu [ ]
patride

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [midan ]

2008-10-19  |     | 



1. Avalanș


De prea multă sălbăticie nu se mai petrece nimic în exilul înnourat al minelor mele, observ și nimic nu mă urnește de-aici de prea multă însingurare, printre euri retrograde captiv și-ntre sineuri proprii, automigrând.

Zazu pleacă de pe munte.

Ușa peșterii se izbește-n sesam și cutremur.

Avalanș, mă rulez după ea.







2. Patrulând


Beți din cănuțe aer cu lapte!

Câte cineva o să mă strige la fiecare a patra pagină, doar că eu mă voi fi ridicat dintre rânduri să nu-nlemnesc.

La stână mieii cresc albi, ca pruncii mei cu slove îmbrăcați și câteodată uitați.

Te caut filosofalo încropind în văi cardinale prin mine Patrule pe Luna Cuptor.







3. Temere

Liniște pare și pace în exilul prin însăși ea, cu cei șapte ani de pustiu trup neatins și iubiri zăvorâte, poate, nedeșertate în lume.

Nimeni nu știe așa să îndure tristeți la drum, trasând într-o jumătate de zi unei jumătăți de țară, izvor la amonte - așa minunându-se călători de pârâta, plângând.

Cu glas de liniște îmblânzind fiare și-ndrăgind iude, sora mea împlinește curând o vârstă.

Este vara lui 33 și nu știu de ce, să mă ierți Doamne, mă tem!





4. Acasă



Casa noastră plină era o burtă de pământ și înalte povești de iubire ne adunau pe noi, unii cu alții prin ea.

Cerul părea că nu există, târziu am aflat că azurul ar fi culoarea care subit ne înghițea.

În fiecare an, aproape, plecăm câte unul fără să știm a ne-nturna în burta casei noastre.

Mama rămâne cu ochi mari de clopote care bat în fiecare zi, necontenit, pentru toți plecații din noi.









29 Iulie 2006

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!