agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-19 | |
În limbajul familiar se spune adesea despre persoanele mai distrate că au fluturași la cap. Expresia își are originea în zborul fluturilor ce nouă ni se pare foarte dezordonat, asemenea comportamentului persoanelor vizate. Însă această percepție este complet greșită… cel puțin în ceea ce le privește pe minunat coloratele insecte.
În realitate, fluturii pot zbura cu o mare agilitate datorită numeroaselor tipuri de curenți de aer pe care-i stârnesc prin mișcările aripilor lor. Acestea sunt concluziile unui studiu care ar putea duce la realizarea unor avioane spion ultrarapide, ce ar constitui următoarea generație a roboților de război. Insectele zburătoare i-au fascinat dintotdeauna pe constructorii de aparate de zbor datorită abilitații lor de a plana aparent fără odihnă, de a schimba instantaneu direcția, de a zbura lateral sau chiar înapoi. Însa aripile lor bat atât de repede încât este extrem de dificil de observat cum reușesc aceste mici ființe să atingă astfel de performanțe. Până acum, cele mai multe tentative de a studia zborul insectelor presupuneau pur și simplu lipirea unui gândac de un suport (iată o insecta chinuita în numele științei!) spre a fi filmat. Acesta poate fi un joc distractiv pentru sadici, însă este foarte departe de condițiile naturale de zbor ale insectelor. Astfel ca Robert Srygley și Adrian LR Thomas, cercetători de la Universitatea Oxford, au venit cu o nouă metodă de studiu, care aproximează condițiile naturale și care, după părerea lor, va arunca o nouă lumină asupra secretului acrobațiilor aeriene din lumea insectelor. Ei au antrenat fluturele amiral-roșu (Vanessa atalanta) să zboare liber printr-un tunel aerodinamic străbătut de firișoare de fum destinate să arate curenții de aer și săa viziteze flori artificiale ca și cum acestea ar fi naturale. Zborul lor din floare în floare, filmat de camere digitale de înaltă performanță, oferă dovada că, de fapt, zborul aparent amețit al fluturelui ascunde în el foarte mult calcul. Cei doi entomologi au arătat în revista Nature ca „zborul fluturilor nu e o simpla hoinăreală, ci rezultatul unui control desăvârșit asupra diverselor fenomene aerodinamice”. Cea mai însemnată caracteristică a fluturelui e reprezentată de flexibilitatea aripilor și de capacitatea acestora de a se roti în timpul zborului, ceea ce ajută insecta să direcționeze curenții de aer atunci când își schimbă brusc direcția pentru a zbura în sus sau în jos. Ca urmare, fluturele reușește să aibă un zbor liniștit, lipsit de turbulențe, în ciuda faptului că pentru ochii noștri el pare foarte săltăreț și nesigur. Totuși, uneori insecta creează în mod intenționat în fața aripilor sale mici vârtejuri de aer de care se folosește cu dibăcie spre a lua altitudine și a economisi astfel energie. Fluturele realizează acest lucru datorită stilului de zbor numit de cercetători „bate și aruncă” – el își apropie aripile (bătaia) și apoi le îndepărtează rapid (aruncarea). Rezultatele studiului asupra fluturilor i-au lăsat pe cei doi cercetători copleșiți de uimire. Ei au remarcat astfel că frumoasele insecte zburătoare învesmântate în nenumărate culori și modele au de asemenea o mare capacitate de a schimba stilurile de zbor, de a le utiliza succesiv, adaptându-se astfel diferitelor împrejurări. Acest studiu reprezintă însă mai mult decât o simplă goană după fluturi, pentru că are legătura cu unul dintre domeniile cele mai secretoase și mai intens dezvoltate din cadrul cercetării militare. Însă, vorba aceea, secret-secret, dar sa știm și noi! Ei bine, inginerii lucrează din greu la construirea unei noi generații de microroboți zburători, care ar putea fi folosiți pentru spionajul militar sau în operațiunile antiteroriste. Ei ar putea fi, de exemplu, trimiși într-o casa în care se ascunde un suspect înarmat. Unele dintre aceste mici vehicule aeriene - care ar fi avioane nu mai mari de 15 cm - ar putea folosi pentru deplasare aripi „rabatabile”, întocmai ca ale fluturilor. Însa prototipurile deja realizate, deși au un grad mare de miniaturizare, se afla, în ceea ce privește capacitățile de zbor, încă foarte departe de păsări și insecte. Referindu-se la zborul insectelor, Rafal Zbikowski, de la Britain’s Royal Military College of Science, afirmă că acestea „sunt mai agile decât aeronavele echipate cu aparate electronice digitale de ultimă generație”. Tot el adaugă de asemenea că „vom avea încă multe de învățat despre zborul insectelor, care a fost perfecționat într-o istorie de 300 milioane de ani sau mai mult”. Astfel ca aceste mici ființe – a căror înfățișare ne duce adesea cu gândul la niște adevărați roboței zburători – au încă multe secrete de dezvăluit. Să sperăm însă că, o dată cu aceste noi cunoștințe, vom dobândi și înțelepciunea de a le folosi… "Știință și Tehnică", octombrie 2004 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate