agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3624 .



Rutina
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ywanna ]

2003-02-15  |     | 



"Totul este la fel" totul, nu se mai intampla nimic nou, totul este rutina, am ajuns cu totii rotitele unui sistem complex.M-am trezit acum in mijlocul acestei jungle.

Fiinte ciudate sunt peste tot in jurul meu, si cu toate ca par a face parte din aceeasi specie arata diferit. Se comporta la fel.Toate aceste fiinte par a fi progamate de o singura persoana. Persoana acea suprema este o intrupare a tuturor celorlalte. Creaturile acestea primitive nu mai gandesc singure, ele fac numai ce le dicteaza fiinta suprema si asa ele devin toate la fel...orice face una din ele a mai fost facut de altele o suta inaintea ei. Si cand una din aceste forme involuate de viata iese din circuit ea este distrusa incet, incet de liderul necrutator al sectei.

Nu stiu cati din cei ce o sa citeasca ce am scris aici vor intelege pentru ca si ei fac parte din acea specie groteasca si vor fi distruse daca vor intelege. Important e ca eu am inteles si am realizat ca nu vreau sa raman toata viata legata de un plan facut de altii pentru mine. Stiu deja ca datorita acestei ambitii o sa fiu distrusa, si asta numai fiindca am indraznit sa ies din tipar. M-am saturat de viata mea cliseica...dar cum o sa pot sa supravietuiesc fara ajutorul SISTEMULUI in lumea asta unde un zambet poate ucide si un cutit da viata?

La primul pas facut gresit membrii cetei mele m-au abandonat pentru a nu fi atrasi in abisul spre care ma indreptam. Am continuat sa fiu eu, sa incalc toate regulile nescrise ale speciei mele, sa fac ce vreau. Pretul a fost mare, am fost trimisa sa raman singura dar nu-mi pasa, facusem ce nu mai facuse nimeni inaintea mea: am stricat echilibrul sistemului!

Am asteptat mult timp cu speranta ca altii imi vor urma exemplul, dar toti se temeau de CONDUCATOR. Fericirea mea s-a sters treptat pe masura ce mi-am dat seama ca sacrificiul meu era inutil. Membrii speciei mele erau ori mult prea involuati pentru a realiza raul provocat de conducator, ori prea fricosi pentru a faca ceva.

Si-asa am fost nevoita sa ma intorc.Ideea ca am gresit, ca e imposibil sa supravietuiesc fara ajutorul acelui lider nemilos m-a distrus. M-am intors la nivelul inapoiat al fratilor mei si m-am supus legilor absurde ale SISTEMULUI. Totusi, cel mai greu este ca am realizat ca: VIITORUL E PIERDUT PENTRU CEI CA MINE!SISTEMUL NE VA DISTRUGE PE RAND! E INEVITABIL!!!!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!