Viața la bani mărunți

Este o situație fără precedent în societatea de azi din România, este o societate în care toată lumea o duce rău dar în același timp nu se face nimic pentru a scăpa de această situație nenormală.
Ne mulțumim să acuzăm fără să luăm măsuri împotriva celor vinovați. Avem o serie de drepturi, câștigate cu sângele celor căzuți în 89, dar se pare că uităm sacrificiul celor de atunci, nu știm să fructificăm ceea ce ei au obținut pentru noi în acele momente, ce-i drept, cam confuze și neclare, dar totuși sunt drepturi ce există în orice societate normală și cu mintea la cap, căci măcar asta ar trebui să ne dea de gândit și să ne facă să vedem că le suntem egali, dacă nu europenilor din Vest, cel puțin vecinilor și fraților noștri întru suferință, central-est-europenii.
În 90 toți porneam cu șanse egale, puteam ajunge ca și vesticii, depindea doar ce metode o să folosim, se pare că ei au folosit unele mai bune, din moment ce “ne-au luat fața” atât în ceea ce privește NATO cât și UE.
Problema noastră a românilor a fost aceea că nu ne-am dat seama că totul se rezumă la bani, la acumularea de capital, chiar dacă la început pe căi mai puțin licite, căci pentru a desfăsura orice activitate, nu numai economică ci chiar culturală sau juridică ai nevoie de bani. Dar noi prin 90 îi blamam pe cei care se îmbogățeau peste noapte, era ceva normal în acele momente în acel vid de capital și de ordine, ca lucrurile să se întâmple așa căci și Rockefeller putea să răspundă la orice, mai puțin la modul în care a făcut primul milion de dolari, așa că mai are rost să ne mirăm din moment ce s-a întâmplat și la case mai mari?, se pare că nu prea.
Momentul 90 a fost șansa noastră, șansă pe care am ratat-o, trebuia să mergem până la capăt cu polonezii și cu ungurii și acum eram altundeva, probabil în Europa.
Trebuia să punem cu toții osul la treabă, să ne acceptăm buni, răi, numai să lucrăm “mână în mână”, pentru binele nostru al tuturor, puteam să ne impunem ca societate și specimenele politice pe care le avem azi, ar fi putut să nu fie, i-am fi putut obliga să nu devină ceea ce sunt, printr-o implicare mai activă și printr-o folosire mai accentuată a drepturilor pe care le avem și totodată printr-o luciditate si pragmatism mai ridicate.
Dupa moartea “răposatului ” au apărut pe arena politică fețe vechi, pe care le-am acceptat cu foarte multă ușurință și totodată pentru că nu eram “copți” în ceea ce privește conștientizarea drepturilor dar și a obligațiilor noastre, de cetățeni ai acestui”plai”.
Ar fi bine să aflăm odată adevărul și să luam măsurile ce se cuvin, să facem ordine acasă și să ne primenim de foștii comuniști și securiști. Că printre ăștia s-ar putea să existe și oameni de bună credință care au lucrat pentru țară, care iubesc țara, absolut, dar dacă le vom cere să plece de acolo de sus, pentru binele României, pentru creșterea credibilității ei pe plan politic și diplomatic, o vor face. Dacă nu, vor arăta cine sunt cu adevărat, niște indivizii ce merită tot disprețul nostru, al tuturor.
Pentru a trece peste această fază, trebuie să avem curajul să mergem drept la țintă, la adevăr și să spunem lucrurilor pe nume, chiar dacă ne va fi greu.
Se tot spune că românii sunt traumatizați de comunism, de ceaușism, OK, dar putem trăi pentru asta, iar dacă vrem să mergem înainte, trebuie să lăsăm la o parte trecutul, oricât de dureros ar fi și să ne îndreptăm privirile spre viitor, pentru a-l face mai bun decât trecutul. A trăi în trecut înseamnă regres pentru socitatea noastră și totodată, riscul unei lovituri de bumerang ce se poate manifesta prin reinstaurarea trecutului în prezent, chiar dacă sub forme mai moderne și mai puțin brutale.
În prezent avem de a face cu indivizi fără tupeu, care pentru un loc pe listele unui partid sunt dispuși să dea sute de mii de dolari.Scopul: imunitatea parlamentară, sub paravanul căreia pot să-și desfășoare tihniți afacerile “din ce în ce mai prospere”. Lucrul ăsta relevă anumite maladii ale societății noastre care este dominată în anumite segmente de astfel de figuri tărâțoase care ne amenință credibilitatea ca și popor și ne transformă prin generalizare într-o națiune de golani.
Dar noi poporul avem mijloacele de ai detrona de ai face să plătească pentru răul pe care ni l-aufăcut. Datoria noastră ca și cetățeni este de a ne informa înainte de a vota, să ne deschidem ochii și în același timp să ne folosim ceea ce avem în cap și anume creierul, acest organ miraculos care ne-ar permite să nu ne mai lăsăm așa de usor fraieriți de oricare nenorocit cu față de om cinstit. Românul este obișnuit să i se dea totul pe tavă, el nu mai trebuie să gândească, ceea ce trebuie să facă este doar să își odihnească creierii, suprasolicitați în activitățile filantropice din cârciumi, unde dă lecții politice, fotbalistice, dar se pare că și politica și fotbalul stau la pământ deși experți printre români se găsește la tot pasul. Un alt domeniu unde “intelighenția din umbră” are soluții este cel al femeilor, dar se pare că și la capitolul ăsta stăm cam prost din moment ce femeile românce au luat mulți ani la rând drumul Turciei iar acum al Italiei și Belgiei.
Ãștia suntem noi, niște blegi!