credibilitatea rostirii devenise doar un rest mucegăit în memoria mea onirică
mai demult o trădare ne rupsese corzile vocale turnându-ne această dragoste mută peste suflete
cu timpul am devenit tot mai orizontali târând cerul după noi ca pe o urmă lipicioasă
nu mai stăteau în picioare decât umbrele noastre mistificate
în zilele nesfârșite lutoase eu croșetam cuvintelor tale înțelesuri roșcate
aveam toată noaptea la dispoziție să ne spunem pe nume
dar ezitam din pudoare

a rosti era totuși o dezvăluire nepermisă

"știam că ești tu"-ne mai spuneam împleticindu-ne printre franjurii dimineții
apoi adormeam într-unul dintre somnurile noastre de carne fără vise și fără condiții