agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-04 | |
De ce vor regreta c-au stat pe Internet în declarația goală
Din punct de vedere estetic și, bineînțeles, din punctul meu de vedere, lucrurile urâte nu sunt cele care nu au culoare, dezagreabil decorate etc., ci, în primul rând, cele lipsite de proporție. Așadar finalizarea plastică a consacratelor declarații de avere a adus o urâțire a bulversatului proiect artistic și, totodată, legislativ. Pe de altă parte, mai există o disproporție: între cât vrem noi să aflăm și ce vor ei să ne arate. Dacă această ecuație nu ar ține de lucrurile importante care se întâmplă într-un stat de drept, atunci, cu oarecare superficialitate, m-aș gândi la un joc sexual. Măcar cei mai discreți dintre politicienii noștri ar fi trebuit să intuiască faptul că exhibiționismul lor electronic îi va face mai interesanți decât au fost ei vreodată. Prin insistenta curtoazie a presei s-a văzut de la o poștă solidaritatea socială a parlamentarilor cu majoritatea curioșilor care, oricând, ar putea porni revoluționar să înfăptuiască exact ce le-a mai rămas de făcut – marea buzunăreală electronică! De teamă, sentiment obiectiv, mulți s-au tânguit precum boierii la judecățile haiducești din mijloc de codru. Dacă un străin ar vedea obiectele de hârtie, pe seama cărora discutăm, pe bună dreptate s-ar întreba ce rost a mai avut inițiativa. Nu mă îndoiesc că politicienii au încercat vreun raționament salvator, n-au făcut asta de proști. Posibil să ne fi tratat cu tehnici psihologice, dorind astfel să ne simțim vinovați pentru toate prejudecățile noastre față de ei, față de câți bani fac. Pe lângă mașini autohtone, de dinaintea Craiovei Maxima, au fost declarate paturile în care au fost concepuți, devenite, prin trecerea vremii, de mare valoare, aparate electro-casnice de amestecat, de privit, de bărbierit. S-a povestit despre toate cu destulă compasiune din partea jurnaliștilor, afect cu care eu n-aș fi întru totul de acord. Doamna deputat PRM Daniela Buruiană – Aprodu a găsit de cuviință ca în declarație – inițiativă serioasă a Guvernului României – să-și treacă și cățeaua, Cici, pe numele ei mic. Dacă asta nu e explicită batjocură față de lege, să nu-mi spuneți mie Cuțulescu! Iar dacă, prin absurd, nu este așa, atunci, cu siguranță, intenționează s-o mărite, site-ul Camerei Deputaților părându-i-se cel mai potrivit pentru înlesnirea acestei biologice porunci. Noi sperăm ca măcar cârlionțata patrupedă să înțeleagă, cu adevărat, gluma. În plus, pentru a se evidenția în fața colegilor săi bănuiți de materialism, doamna Buruiană și-a trecut locul de veci. În general, fără localizare! De parcă vecii, pentru dumneaei, ar fi neapărat o avere... Ca apropiat prin studii de respectivele înțelesuri, rețin din această ultimă opțiune doar optimismul neverificat. Poporul român are umor pentru că a fost obligat să-l aibă. Această calitate, căutată de la tribunele politice și până la anunțurile matrimoniale, nu putea să nu se lase atinsă și de reprezentanții lui. Dar numai umorul involuntar validează istoric stadiul unui raționament. Astfel au existat domni care au cedat agoniseala consoartelor, înțelegând grăbit că este mai înțelept așa, vremuri de restriște, când mulțimea s-a pus să-i buzunărească. Fac o predicție cu argumente matematice: va urma un șir de divorțuri și de neveste eliberate, care vor fugi de acasă cu averea după unii mai tineri și/sau mai frumoși. Rog a se observa că nu am spus mai inteligenți pentru a nu prejudicia în vreun fel masculinitatea celor cu rezolvări imprudente de situație. Ce ar fi fost să se glumească până la capăt, domnul Iliescu s-o fi declarat pe enigmatica doamnă Nina, ca un compliment de primăvară, iar domnul Năstase să înceapă să epateze cu cele câteva zeci de mii de ouă care așteaptă în infrastructură să fie întrebuințate? Revenind la titlul nostru, puțin pretențios ca terminologie, putem spune că sunt încă lucruri la care nu s-au gândit hăituiții noștri subiecți: foamea de cunoaștere a românilor este mult prea mare pentru a putea să fie potolită cu firimituri. Această senzație a organismului lor va putea fi folosită cândva. Pe români, filosofi din fire, îi interesează ce e dincolo de declarație, adică metadeclarația. Și parcă îi văd pe înfometați cum aleargă prin conturile lumii cu gurile deschise. Atunci cât vei declara, atât vei folosi! Declari că ai mai mult decât puteai primi cinstit – se fac niște calcule și ce este în plus ia drumul altor neveste. Deși respectiva situație nu pare prea ușor de văzut în România, posibil ca acest fenomen meteo să existe pe undeva, pe unde ne va duce de mânuță timpul. Și fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!... Poate că oamenii există pentru punerea în valoare a libertății, iar democrația pentru a vedea cum decurge libertatea. Această autoflagelare electronică se poate transforma într-una reală, în care votul sărăciei să urmeze pe cel al fecioriei și să-l premeargă pe cel al ascultării... Părăsiți au ba, mulți se vor lovi anonim cu pumnii goi în cap, pentru că le-a făcut plăcere să stea pe Internet, în fața românilor, în declarația goală. MARIUS MARIAN ȘOLEA Gorjul de azi, nr. 6, 30 ianuarie 2004 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate