când ți-ai făcut bagajele
n-ai uitat aproape nimic
nici periuța de dinți nici bocancii de bărbat cu drum lung
către patul altei femei
toate ușile s-au închis deodată
iar ferestrele au devenit opace
ducându-mi camera către foarte departe
încerc uneori să te strig pe nume
dar buzele se rostogolesc
ca-ntr-un film mut cu banda stricată
duc vremea încercând să rezlov careul de cuvinte încrucișate
pe care n-am putut împreună
și privesc cu pupile mici
aburii ce se ridică din covor
atunci mă sunai în fiecare zi să spui te iubesc
atunci mă țineai de mână pe stradă
atunci noi doi
toate astea sunt goale
ca oglinzile fără ramă
în care refuz să văd chipul unei femei foarte bătrâne

atât de mult să fi trecut
de când m-ai părăsit?