azi noapte îmi zdrobeam obrazul de zidul primului vis. tocmai îmi devenisem inaccesibilă când mi-ai spus că-s frumoasă. cămașa de noapte se lipise de pielea celei care nu mai eram. eu, cea din mine așteptam pliată între două lumi verticale să se stingă lumina șuie din ultimul tău ochi rămas ca un felinar orb de care se ținea turmentată gura ta cărnoasă. așteptam să mă alungi. apoi să te spăl. apoi să fug de acasă.