Efect diurn

Noaptea asteapta sa iti preaslavesti simturile, lasandu-te purtat de perfectiunea umbrei intr-o oaza de adevar, si el prea fermecat de anotimpul culorii.
TU insa o dezamagesti, plecandu-te in fata monstrului, vorbind deschis si sincer cu tine insuti. Gasesti placerea de a comunica cu tine si prin tine, de a redescoperi pasul prim in viata, de a recunoaste si accepta ceea ce esti. Realizezi ca aceasta culoare te prinde cel mai bine, o imprumuti noptii sa se convinga si ea ca nu ceea ce pare ci ceea ce este are importanta. Insa noaptea stie una si buna, ca ambitia este mistuita sub recunoasterea ta, ca sansa de a lua destinul in maini si de a modela fiecare pas este rupta din clipa pe care tocmai ai abandonat-o. Te lasa sa incerci gustul realitatii, fiind mult prea fraged pentru a accepta un sfat, o ingaduire, o porunca.
Ziua iti reda fiecare greseala, stergand orice urma de personala depasire. Si atunci ajungi sa te intrebi daca nu cumva protectia noptii era tocmai ceea ce ai avut si ai pierdut, ceea ce sustinea idealul tau, ceea ce te-ar fi ajutat sa castigi. Reintoarcerea in plasmuirile tale e o cruda descoperire a propriului simt, fara de care nici nu ai exista.