placerea pe care o simte o persoana oarecare la vederea primei zapezi din an scade proportional cu varsta sa si cu trecerea timpului. un copil va iesi afara in zapada, gata sa se lupte cu fiecare fulg, gata sa faca oameni de zapada. un adolescent va iesi afara doar pentru satisfactia de a se fi plimbat putin prin prima zapada, iar un om mare... un om mare va privi cum danseaza fulgii de zapada prin geamul aburit de respiratia sa, sau de peste marginea unei cesti calde de cafea. incep sa cred ca de fapt asta este firea umana. si cu dragostea se intampla la fel. prima iubire va ramane intotdeauna speciala. indiferent ca ai fost ranit si ca inima ti-a fost calcata in picioare, iti vei aminti de prima dragoste fara indoiala. poate si de a doua, poate si de a treia. dar apoi totul va deveni rutina. si termenii vor incepe sa se confunde. "iubire" va deveni "relatie". vedeti voi, "relatie" e un mod formal de a zice "sunt cu cineva la care nu tin doar e frica de a fi singur". si mai e un fel de iubire. iubirea "daca ... ?". e acea iubire la care te gandesti uneori, in serile in care esti singur si stai si te uiti la fulgii de zapada ghemuit in pat. "ce s-ar fi intamplat daca am fi ramas impreuna?". restul sunt toate "relatii". se spune ca nu mai putem iubi pentru ca imbtranim. nu e asa, nimic mai neadevarat.imbatranim pentru ca incetam sa iubim dragii mei. nu faceti greseala. iubirile sunt numarate. de ce? pentru ca inima are un maxim de toleranta a durerii. peste acest prag intervine un sentiment de autoconservare.acesta poate surveni la orice varsta intre prima iubire si moarte. survine din cauza complicatiilor aparute in sistemul central al dragostei. este un fel de ... atac de cord sentimental.