o bătrână în negru -

cei din familia noastră îi spuneau CORABIA CU MIRODENII
apoi o altă bătrână orbise – avea o sută de ani când s-a stins
încercând să deschidă o poartă
mai erau câteva meștere la priveghiuri și bocitoarele

bărbații horhăiau pe drumurile continentului pentru a deveni eroi
- s-a burdușit pământul de mormintele lor –

tuturor încep să le uit numele propria-mi umbră e-n creștere
mă vor uita și pe mine alții pe care îi vor uita alții

privești la clipa morții tale precum la o eșarfă
pe care cineva o flutură tot mai departe

lacrimi abia cu privirea atinse și fără scop luate-n stăpânire
averi pe care le-am uitat