Îmi spui înfometată
"Te-aș mânca! Mă lași?"
Privindu-te-n cearsaful alb
de dimineață
Îți răspund:
"Da! O gură tu din mine...
O gură eu din tine...
E foamea noasră doar!"

Trezindu-te din somnul dulce
mi te ridici ușor...
Cearșaful cade simplu...
dezvelindu-ți sânul gol;
tu îl acoperi,
descoperi ochii mei roșind...
zâmbești, ca-ntotdeauna, dulce
de parc-am fi de-o veșnicie...

De dimineaț'
parfumul tău mă-mbată
O gură tu... o gură eu...
săturul se împarte pătimaș,
Tu - "Te-aș mânca... Mă lași?"
Eu - "Sigur! Cum să nu!
Dar să mă lași să gust și eu
măcar o gură din ale tale buzele..."