- -Mami! Mami ma auzi?
(cred ca am luat-o razna, aud voci desi sunt singura)
- -Mamica raspunde!
- -Eu? Dar...dar eu nu sunt mama! Unde esti?
- Sunt aici, in mintea ta! Sunt eu ....copilul tau!
- Puiule, dar eu nu am nici un copil!
- Nu,dar o sa ai! O sa ma ai pe mine! Sunt eu cel destinat sa fie copilul tau!
- Dar...dar eu nu o sa fiu mama! Nu e nimeni care poate fii tatal si eu...eu nu-mi doresc sa devin mama!
(depresie, depresie dar cred ca ar trebui sa-mi fac un control la psihiatru)
Nu vreau sa aduc pe lume un copil care sa sufere si sa aiba un viitor incert. Un copil caruia sa nu-i pot asigura siguranta, liniste si multa iubire! Eu nu sunt capabila sa-mi iau responsabilitatea unui copil, sunt prea egoista pentru a fii mama! Sunt prea egoista pana si pentru a trai! Pentru ce as face un copil? Pentru a sta cu frica de a nu mi-l omori un psihopat la colt de strada, sau pentru a sta in paranoia ori de cate ori mi se pare mai ciudat gandindu-ma ca a intrat in cine stie ce anturaj, ca se drogheaza sau mai stiu eu ce alte rauri inopinante? Cred ca este o greseala, nu poti fii viitorul meu copil! IMPOSIBIL!
- Vei fii mama, si vei fii mama mea! Va veni ziua in care o sa-l intalnesti pe el, pe tatal meu! Cel pe care il vei iubi atat de mult incat vei vrea tot de la el! Pentru el o sa te schimbi, el te va costa toate visele tale! Dar va merita! El e cel care te va iubi pana cand moartea va va desparti! Te va iubi cu mintea, cu inima si cu gandul! Vei fii totul pentru el si el totul pentru tine! Iar rodul iubirii voastre voi fii eu! Ma vei iubi si vei fii o mama buna, pentru ca desi zici si vrei sa crezi ca nu vrei sa fii mama, in adancul sufletului tau cea mai mare dorinta este aceea de a avea un copil!
- Eu....eu nu stiu ce sa zic!
- Nu zice nimic mama! Am venit in gandul tau doar pentru a te incuraja si pentru a-ti spune sa nu renunti sa lupti! Lupta si nu te da batuta, lupta pentru el! Va fii greu dar tu esti puternica!
- Dar, vorbesti despre.......?
- E el tatal meu! E el cel care te va face fericita! Lupta,lupta,lupta!
Sarut-mana mama!
(de ce-mi vin ganduri din astea ciudate? Am hotarat deja sa-l las in pace, am hotarat ca am incercat si m-am umilit de prea multe ori? De ce sa lupt? Pentru ce? Poate doar pentru ca…il iubesc? )
(clar, maine il sun pe psiholog, depresia asta merge mai departe decat ma asteptam)