Bagaje imprastiate, ticsite de haine si lucruri, asemeni unui migrator trist care nu gaseste locul potrivit sa isi infinga radacinile. Sta asezat pe canapea, trage tare din tigara si se uita cu ochii grei si obositi de jur imprejur la niste pereti familiari, primitori, pe care numai el ii simte atat de aproape. "Nimeni nu stie sa aprecieze" isi zice si mai trag un fum sec. Fara gust! "A, este tigara aia pe care o stiu eu..aia care nu are gust niciodata...tigara din ziua aia.." zise cu zambetul ironic pe buze. Priveste sec inainte, ofteaza si se uita la o fata care nu poate, nu are ce sa zica...doar se bucura de el si de faptul ca inca mai e acolo. "Asta e, tati..ai sa intelegi tu cand ai sa mai cresti.."si nu termina fraza si ochii ii se umplura de lacrimi. Era de la fum bineinteles, pentru ca nu a lasat vederii niciodata asa emotie. Suna telefonul...se ridica agitat, stinge tigara, raspunde, intelege tot fara sa zica nimic, foarte agitat ridica geanta dupa geanta si il vezi cum se indoaie sub greutatea lucrurilor si se mai uita o data la Ea: o femeie modesta care asteapta intr-un colt al camerei si plange in sinea sa; ochii devin rosii, se imbratiseaza isi transmit de fiecare data aceeleasi cuvinte "ai grija, te rog...te iubesc mult"...Apoi se intoarce spre fata si ii spune..mereu aceelasi lucru: "sa ai grija de mami si sa fii cuminte, da?" Toate se intampla intr-o fractiune de secunda si deja peste cateva clipe, totul nu mai e la fel. Femeia aceia micuta se uita inca o data pe geam si ramane muta toata ziua. A mai plecat o data si ea a mai murit putin. Fata pleaca intr-o camera din capatul holului, se pierde intr-un monitor obositor de luminat si nu zice nimic...niciodata!