agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-01 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Zaremba și-a citit decretul de moarte, într-o noapte când a dat perdeaua visului într-o parte și a zărit undeva, pe jos, alăturea de scuipatul lui însângerat, degetul solemn al Domnului.
Ca un funcționar zelos - și ca și când n-ar fi fost vorba de el - drept în fața celui dătător de moarte, aștepta semnătura și execuția. De aceea a lăsat vântul iernii grele să-i piște carnea și nu a pus între iarnă și carnea lui, vestmântul, pe care l-a schimbat pe Lautréamont, Dessaignes, Aragon. Și nici nu mai credea util să mai mănânce. Figura lui părea o filigrană în pagina zilei. Trebuia să te uiți mult în zare ca să-l zărești. A adiat pe lângă noi, cei vii, încă timid și nehotărât un timp fără contur - plat ca o foaie de cositor. Dar avea un vis viu și o ambiție dreaptă. Scrisul, poezia, literatura. Pentru noi, convinși de perfecta inutilitate a acestei triste consolări - Zaremba era un îndemn. A tipărit o revistă cu banii, care trebuia să-i schimbe în cornuri, pingele, cămăși. În monotona lui tristețe, un număr nou era o izbândă care-l îmbujora. A trecut peste ultima lui izbândă. Zaremba și-a lipit capul de văzduh și de fantoma lui Vache și s-a topit de nevăzut nicăieri.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate