Când incepea soarele să cadă peste capetele oamenilor până mai jos de picioarele lor.
Cam la ora aceea incepusem să-mi fac un obicei din a te vedea. Tot atunci imi alunecai in brate, și-mi spuneai acel "ya teebyá lyooblyóo" care imi placea atât de mult. Eram jenat că nu stiam să-ți spun la fel, deși te alintam "devushka", ce-i drept, cuvânt invățat de la bunica.
Þii minte? De fiecare dată ajungeam să-ți complimentez ochii. Îmi păreau atât de profunzi, fără să-mi dea senzatia ca ar ascunde ceva. Erau sinceri, sinceri și frumoși. Apoi rămâneam blocat cu gândul la orizontul din fața noastra. "Patseelóoy! Puss!" și nu mă lăsai nici două secunde in postura aceea ca și săreai să te sărut. Și asfințitul prindea astfel gust pe buzele tale.