Am cunoscut odat' un tânăr, suflet ales și mare,
Înflăcărat de-o țintă înaltă și cerească.
Privirea-i limpede, deschisă, de vultur tânăr,
Era spre soare îndreptată, alt scop fiind mai prejos.
Trăia pentru adevăr, iar dragostea, cărbune-aprins
De la altarul Domnului, înalt, punea o flacără
Pe față-i, la fel ca zorile pe cer,
Și îl ținea curat, deoparte, prin harul cel divin.

Deunăzi l-am întâlnit, prosper și șlefuit,
Prtezență-impunătoare, distinsă-nfățișare.
Pe față,-un zâmbet cinic, de adâncă mulțumire;
Întreaga-i ființă părea succesul sățl respire,
Și totuși, prin ochii dragostei, radiografie fără greș,
Acolo se zărea epava a ceea ce, putând să fie, n-a mai fost.