Viața ca un etern al descoperirii


DANIELA VOICU: Domnule Fernando Torres - Garcia cum ați debutat ca artist ?

FERNANDO TORRES-GARCIA: Arta a venit de tânăr. Scriam încă de la vârsta de 15 ani, dar jurnalul meu nu îl arătam nimănui, pentru că eram o persoană secretă. Unele dintre aceste poeme le-am publicat în prima carte,” Viaje de olvidos” 2007 în Peru, ediție bilingvă spaniolă– franceză. Pictura a început prin 1983, pictam în Peru, dar era pentru recreere. În Paris am înțeles că este o altă latură a sensibilității mele, ca o formă de exprimare. Dansul mă încantă la fel ca și pictura, ca și poezia, am descoperit că pot dansa salsa, apoi în 1989 am învățat tangoul la Paris.
Iubesc cele trei forme de exprimare. Mă pot exprima cu intensitate, cu bogăția cromatică pe care fiecare artă o necesită.

D.V.: Ce vă considerați mai mult: pictor, poet sau dansator?

FERNANDO TORRES-GARCIA: Două perioade din viața mea mă definesc: una în care m-am exprimat în tablouri mici, iar a doua , din 1986 când am început să pictez în format mare.
Sunt eu însumi, folosind diferite forme de exprimare, atingând o formă sensibilă, un ritm, o culoare. Ca să te poți exprima, trebuie să găsești culoarea, respirația. Sunt perioade pentru care am pictat mai mult, sau altele în care am scris mai mult.
Nu mă închid în această lume de creație. Actul de creație fiind un act solitar, nu am sentimentul că sunt singur, deoarece subiectele vin din viața reală.
Sunt eu însumi: pictura , poezia, dansul. Scriu lucruri care mă inspiră din ceea ce citesc… Dacă merg la dans și văd cum lumea dansează, improvizez și dansez…
Sunt eu insumi: poet, pictor și dansator în egală măsură.

D.V: Cât se scrie și cât se citește în Franța?

FERNANDO TORRES-GARCIA: Se spune că lumea nu citește, dar în final, lumea citește. Concret în Franța în luna septembrie s-au vândut mai mult de 500 de apariții, apoi în iunie - iulie alte 500 de noi titluri. Este o producție imensa de carți. Există această ofertă pentru că și cererea este mare. Sunt două tipuri de poezie care sunt publicate official. În Paris cunosc un poet peruan care publică făra a fi ajutat financiar. Deci sunt persoane care publică independent. Această lume a poeților publicați official, este o comoară, iar poezia franceză contemporană mi se pare o bogăție surprinzătoare, dar și poezia latină, americană este excelentă.

D.V.: Care credeți că este destinul scriitorului?

FERNANDO TORRES-GARCIA: Scriitorul nu se va schimba, va trebui să scrie istorii, să inventeze, să relateze. Scriitorul deține mai multe căi prin care iși exprimă ideile: online, direct cu cititorul, sau scrisul de mâna, care nu se mai utilizează foarte mult. Eu scriu . Am poeme pe care nu le public încă online, iar în primăvară voi începe să pictez din nou. Momentan lucrez la un proiect pentru o nouă carte despre un pictor renascentist.

D.V.: Ce ar fi viața fără artă?

FERNANDO TORRES-GARCIA: Este imposibil să existe viață fără artă, deoarece viața este artă și cultură. Necesită totul. Arta și cultura sunt ceea ce trebuie să respectăm ca să trăim.

D.V.: Credeți într-o renaștere globală a literaturii și a artei ?

FERNANDO TORRES-GARCIA: Fără îndoială mereu va fi artă. Suntem creatori, fiecare epocă are renașterea ei, mai ales în această epocă modernă.

D.V.: Cine vă insipiră ?

FERNANDO TORRES-GARCIA: Muzica barocă, Bach, italiană, franceză, din literatură foarte mulți scriitori, filosofi ca și din pictură … pictura care mă inundă de sentimente… muzica baroca vine, te atinge, te face să simți lucruri intense, este ca un aliment al sufletului pentru mine… Toate acestea mă inspiră în actul de creație.

D.V.: Ce este viața pentru dumneavoastră?

FERNANDO TORRES-GARCIA: Pentru mine, viața este un etern al descoperirii.

Daniela Voicu
Paris, 2Ianuarie 2010