un grădinar de-aș fi, de flori curate
te-aș răsădi-ntr-un strat de lăcrămioare
să-ți vindeci toate rănile-ndurate
purificată-n flori de așteptare...


și de-aș putea te-aș răsădi pe tine
în tainice și dornice grădini
cum te visai în nopțile senine
scăldată în arome tari de crini...


și ți-aș mai da o nouă așteptare
în noua gară-a anilor ce vin
că sufletul ți-e prins în căutare
și-i însetat de magicul senin...


mă uit în ochii tăi ca-ntr-o fîntînă
cu apă din olimpul cel ceresc!
ce dar să-ți fac? ce tainică grădină?
cînd sufletul ți-e dar dumnezeiesc!