printre miile de intrebari din perioada mea tulbure, despre Dumnezeu,depre oameni..si evident despre existenta in sine...azi am gasit o oaza de normal...mai putin normalitate...mai mult normal,evident!
mi-am imaginat asa...omul,dincolo de toate explicatiile stiintifice si anatomice...e doar un templu...tacut condus de toate intrebarile pe care le poate suporta...chiar si cele la care nu gaseste raspuns prea curand!
in fond..ce-ar fii viata fara tumultul descoperiri unei noi senzatii...fara grija unei intrebari!?
omul,dincolo de toate dispretuirile posibile pe care le pot avea fata de rasa umana, e minunat doar pentru ca este...nimic altceva nu trebuie sa faca! cat de usor...sa fii cineva ..doar pentru ca esti!
sa nu uitam ....dincolo de bine si de rau...sa mai aducem multumuri Papusarilor...care ne mai scapa,intentionat,atele ...ca sa vada ce ne poate capu' ..,in locul pe care-l numim,apatic,libertate!
fara sa ne dam seama...mergem pe acelasi drum...usor "batatorit" de Cei care ne croiesc drumul...avem aceeasi destinatie doritoare, acelasi sfarsit inspaimantator! ar fii mai simplu daca am putea fii o singura fiinta,cu totii...ceea ce,in prostia noastra unama pe care o dezvoltam in fiecare zi mai mult, suntem, in definitiv!
pentru unii ar suna strigator la cer...conceptia mea despre unamitate fiind putin exagerata...poate pentru ca urasc cateodata toata iubirea si admiratia pe care o am pentru ei! nu pentru ca sunt ...ci pentru ca au fost creeati!
si mai ales pentru ca toti avem darul acesta minunat,de care ne facem nevrednici in mod intentionat,iubirea!
ce poate fii mai presus? sau mai prejos?
toate contradictiile posbile existente,dau nastere la iubire..cel putin in viziunea mea!
pana si cei mai aprigi rivali,dupa o lupta...isi strang mana...un ultim gest care sterge cu buretele toate crimele de razboi...toate planurile marsave...ceea ce,ii face nobili!
pentru ca nobletea,nu vine atunci cand te nasti bun ...si-ti vezi de treaba toata viata...fara sa te abati de la drum ...ci atunci cand cele mai urate ganduri...stupide sentimente de dispret si altele...sunt transformate de dragul iubirii...de dragul binelui!
asta-i adevarul..oricat de suparator ar suna...un rau devenit bun...este cu mult mai apreciat decat un bun constant! se plimba "un manunchi" de versuri prin mintea mea:

dintre tot ce-avem pe lume,printre tot ce-i bun si bine
printre preoti...printre stiinte, vietuieste o naluca..
care tace intrebarea...ce refuza sa se duca!
nebunii...cei cu multi ingeri..o numesc simplu...iubire!

sentiment de atatsare,de trimitere-a caldurii...porcarii!
stiinta vrea sa treaca peste,preotii sa-i taie calea...
caci nu-i om sa n-o-ntalnesaca fara sa vrea ...jucarii!
nu-i copil sa-i dea de veste,fara sa-si arate jalea..


si n-am ezitat sa le dezvalui,infantil cum sunt,in mai tot ce scriu...constient ca in curand o sa trebuiasca sa-mi intorc "sapca"...si sa schimb tricoul pe camasa...sa intru in rand cu lumea, ca "nu se mai poate domne"...vorbim in alti termeni deja! si toate scrierile mele ..trase de par si ..diferite...ciudate...sau mai stiu eu ce ganduri li se atribuie...ma multumesc...pentru ca..bune sau rele ...sunt aprecieri! sinceritate necrutatoare...