agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2389 .



Ce bine ar fi
personale [ ]
Colecţia: Poezii pentru copii

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [aleena ]

2010-03-17  |     | 



Mamaie, mie mi-e dor de un prieten pe care nu-l am, începu Mic, în gând, o scrisoare .
Mamaia plecase la Dumnezeu și pe el îl lăsase acasă, ca să se facă mai întâi mare.

- Știi cum aș vrea să fie prietenul meu?
- Cum? îi venea mereu în minte vocea încurajatoare și duioasă a întrebărilor ei.
- Vreau să fie ca tine. Dar să fie băiat și mai mic, și în loc să rămână în bucătărie, să vină cu mine la pădure…

- O, Mic, ce frumos te-ai gândit! ar fi zis bunica, dacă ar fi avut un glas mai puternic decât tăcerea care se auzea din cer…
Iar el i-ar fi răspuns așa:
- Da, m-am gândit frumos, pentru că sunt foarte singur și trist…
- Singur și trist, Micule?
- Da, mamaie, singur și trist ca un melc…

Cuvintele se târau, de acum, încet pe hârtie… Tot mai încet, lăsând în urmă o dâră albastră de lacrimi.

- Micule, suferi…
- Un pic, mamaie. Dar nu te speria, așa sunt copiii, când li se fac toate poftele…
- Ce zici tu, acolo?
- Zic ce am auzit…
- Cred că nu ai auzit bine.
- Ba da. Și îmi pare așa de rău că eu am de toate… Dar nu am, în plus, un prieten…

- Uite, o să-ți trimit eu unul de aici, vrei? se gândi bunica, acolo, în mintea lui.
- Vreau foarte repede. Dar să nu uiți că trebuie să aibă un suflet moale.
- Nu uit.
- Și să fie mic, fiindcă nu vreau deloc să nu ne despărțim dintr-o grabă.
- Bine, bine, îți trimit un prieten potrivit…
- Oooo, fu băiatul impresionat… Și cum îl cheamă? ar fi vrut el să mai întrebe, însă gândurile din stilou i se terminară la capătul foii…

Resemnat, dar bucuros de ceea ce află că urmează să se întâmple, rupse foaia din caiet și o strecură într-un plic verde pe care scria cu litere mari și strâmbe de emoție: “Ce bine ar fi să ajungă în cer”.








.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!