Ne-am învățat, majoritatea oamenilor, să ne plângem și să criticăm cât e ziua de mare, de tot și de toate cele cotidiene, dar în același timp să nu ne împlicăm în nimic constructiv, doar să privim cu indolență la cei din jur, care se zbat să facă ceva bun pentru societatea noastră. Ferice de cei care construiesc fericiri.
Vrem să fim iubiți și respectați în societate, dar majoritatea greșim voit, tratându-ne comparativ sau vânând mereu avantajele materiale, în detrimentul sentimentelor reale, uitând că molia lăcomiei roade tot mai adânc fericirea oamenilor.
Vrem să fim părinți și prieteni buni, dar poftele materiale ne fură modestia și cel mai prețios timp din viață, care trebuie acordat celor dragi, uitând deseori că prietenia este orhideea sufletului, iar bogăția materială e sărăcia lui.
Vrem să fim liberi în toate, dar îngrădim voit libertatea altora de mișcare, pentru a ne ascunde frustrările și pentru a nu fi depășiți, uitând că libertatea este cea mai adevărată probă a caracterului uman.
Vrem protecție morală, dar suntem avizi după negativismele cotidiene, uitând de efectul bumerangului.
Vrem și râvnim la bunăstare materială câștigată fără niciun efort, uitând deseori, că numai de câștigul cinstit te poți bucura cu adevărat.
Vrem frumusețe morală de la ceilalți, dar noi o dăruim puțin sau deloc. Caracterele frumoase sunt voințe educate.
Vrem iertarea greșelilor noastre la orice pas, dar nu iertăm nimic și pe nimeni, uitând că iertarea este cel mai înălțător gest uman.
Vrem să fim primii în orice maraton al vieții, călcând în picioare cu tupeu orice normă de politețe, fără nici o remușcare, uitând deseori că destinul nu iartă greșelile nimănui și că dreptatea este bunul simț al conștiinței.
Vrem în jurul nostru numai înțelepți, pentru că sunt îngăduitori, dar nu și invers.
Vrem, vrem, vrem..., de aceea sărăcim sufletește, rătăcind tradițiile moștenite și mai avem timp să ne privim în ochi semenii sau să le oferim bucuria de a ne simții aproape, uitând pe moment, că în viață nu contează neaparat cantitatea sau valoarea lucrurilor obținute, ci felul în care știi să te bucuri pentru ele împreună cu cei dragi și mai ales, trăinicia valorilor spirituale lăsate urmașilor.

05-07-2008