Gară sau cameră de hotel,
Stai un minut cât aștepti un tren
Ce poate vine sau ce poate a plecat.
Ce dor imi e de tine!
Dar oare unde mi-am lăsat?
Bagajul care parcă il aveam
Nu il gasesc, aveam și actele in el
Și mă trezesc speriată când te caut
Nu te gasesc nici la hotel
Și bateria de la ceas s-a consumat
Cât a trecut? O clipă, un an sau zece ani?
E o farsă, vreau să râd.
Dar nici o mască nu există peste față
Plâng ca un copil când s-a pierdut de mama lui.
Și dintr-o dată nu mai sunt în gară ci pe plajă,
Cu picioarele goale mergând prin apă.
Mă iau la întrecere cu pescărușii
M-arunc în mare și râd ca o nebună
Căci tot ce-a fost a fost bestial
De ne-nțeles pentru întreaga lume
Și chiar și pentru mine mai târziu
Când cetățeanul din camera de vis-à-vis
Mi-a spus protocolar: v-am adus un buletin.
Hohot de râs. Ce fel de râs ?
Isteric, râs nebun sau râs de plâns?
Uitați un cetățean care ne face de râs!
Și nu respectă legile de circulație.
A traversat pe roșu. Trebuie arestat.
Să ne-arate buletinul. Nu merită iertat.
Ce mare nerușinare, să fie decapitat
Au strigat în cor toți cetățenii
Cu buletinele intacte și fără nici un tremur în glas.
Ce știau ei ? La plajă nu mergeau că nu-i moral
Să mergi desculț prin apă,
De-a dreptul demn de judecat.
Săracii proști, nimic nu mai simțeau
Cine-i mai demn de milă?
Nebunul exaltat ce simte până-n ultima celulă
Și râde fericit sau plânge până la ultima simțire,
Sau cetățeanul demn, cu buletin intact ?
Și-acum mi-am pierdut buletinul,
Nu e în geantă, nu-i nici la hotel
Ce mare tragedie o să se petreacă
În patru acte și cu pauza pentru refren.
Un singur lucru mai contează.
Am mers desculț pe plaja și prin apă
Și nu mai pot uita.