Trage cenușa din vatră
și-arunc-o pe alee
să-ți faci calea
mai puțin lunecoasă
la plecare.
Chiar dacă mai are jar,
Ia-o cu tot cu tăciuni.
Și puneți pe cap.
Fă-ți coif de mea culpa
și du-te.
Să nu-ți frângi piciorul
să te-ntorci beteag -
pretextul ăsta nu mai ține
ca atunci
când te-ai reînturnat
cu degetele frânte
și m-ai lăsat să cred
c-a fost remușcare.
Când ești gata de plecare,
cheamă-mă să-ți spun adio
Și să aprind alt foc.