pe stradă căruțe înșirate pentru un război antic
călăreți obosiți pe cai și mai obosiți
cîini legați aproape tîrîți cu limbile scoase
praf soare și kilometri peste kilometri fără copaci case fîntîni
eu singur cu mașina
cum o fantomă urmărit de privirile căruțașilor
eu singur depășesc limita împietririi
semnalizez depășirile
nici un cunoscător de semne nu bagă de seamă
timpul s-a încins în pietriș
vortexul acesta mă duce în trecut cu viteza intimă

pe stradă copii joacă fotbal femei stau la bîrfe
bărbați ciocnesc pocale de vin
printre ei ca într-un poligon auto
fac școala de șoferi apăsați de trecut

apoi turme de oi multe turme de oi
vaci nepăsătoare la semnale acustice
gîște înșirate pentru o trecere enervantă a străzii
și nici un semnal nici un cuvînt scris în nici o limbă

kilometri după kilometri pînă spre ploaia de seară
dau de asfalt cum aș da de viață