într-o grădină lâng-o tulpină crescu o floare gura-leului ca o lumină mâncați-aș ce mândrețe cromatică și ce bine-i ședea cu pălării noaptea o afla asudată de atâta dans și adormea spatele gurilor nu erau învelite dar buzele în zori erau pline de rouă grădinarul nu-i dădea nicio atenție păi să nu-ți vină să ragi de ce oare-s mai cu moț trandafirii cârciumăresele crizantemele tufănelele mușcatele iar ea să n-aibă parte de mângâieri se criza gura-leului și se-apucă să danseze cu câte-un ban mărăcine dând și din buric house era viața ei se dezvolta fizic de-un metru se legăna ca o grecoaică pe tija-i solidă mandibulele-i erau dornice să apuce bujorul alb se roșise când fu atins de gura-leului începu să se clatine căzu la pământ fără suflare florile-guri triumfară aveau pe ele picături de sânge închegat și din tulpină îi apăru al doilea cap care crescu înspre hortensie o secă de tot sângele de-i rămaseră perucile albite ca hârtia frunzele late se gârboviră și la urmă totul se pulberiză pe pământ la urmă-i crescu gurii-leului și-al treilea cap era deja balaur tricefal mușca noaptea din fiecare veche floare și nou butaș trandafirii se scuturară deși nu se sfârșise încă vara caravana în care intrase gura leului era ca love parade de douăzeci și doi de ani nu mai înceta se mirau vecinii grădinarului cum se făcuse că înnegriseră florile cele mai frumoase pe care le uda și le săruta în fiecare dimineață de nu mai rămăseseră decât șuboi gălbenele crăițe busuioc măzăriche mărăcini uriași cu flori roz ce se dezbrăcau de spini ca s-o facă mereu câteun libertango pe gura-leului iar într-o bună dimineață spun niște uncheși care veniseră să-l ia pe grădinar la table că-l văzură pe acesta prins cele trei capete cu o mulțime de flori sau buze îi dădură plăceri cumplite îl dezbrăcară îl îmbrățișară îi astupară buzele ochii îi legară mâinile și picioarele se băgară pe toate orificiile și-n cele din urmă prietenul lor fu mistuit și-un răget satisfăcut urmat de râgâit se auzi clar pe-o rază de-un kilometru în jur de ieșiră copiii în curți să vadă dacă n-a sosit și-n acel colț uitat de lume circul dar iacătă-l pe cel numit bicefal-tricefal sau leobar-leopard că scosese deja versuri se simțea bine lângă-o sticlă uitată afară de sodă caustică și meșterea în el ceva din trinitrotoluen ca să-și extindă spațiul vital arătându-și mușchii coperților în toate zările să îmbete toate buruienile să se bâțâie și pe ecran panoramic să nu mai existe decât el cosmonautul pământ pe-acest satelit însă grădinarul din el se ruga să fie lăsat afară scuipat nevătămat iar leobar-leopard nu și nu că se simte bine-n el ce să mai facă grădinile se spulberaseră ar fi murit de foame-n țară prețurile se măriseră de 3500 de ori anual ca în zimbasescule să se mulțumească vechiul stăpân cu grădina și păduricea din leobar-leopard chit că era defrișată aproape complet mai crescuseră niște peri cu fructe stricate printre fesele din spatele gurii-leului grădinarul s-a supărat pe progenitura ce-i distrusese creația a luat foarfecele de tăiat vița-de-vie și șuvițele din coamele gurii-leului l-a tuns pe leobar-leopard chilug exact cum era și freddie mercury în ultimul stadiu când a crăpat de pneumonie prea mult s-a lăfăit bine atunci i-o arăt eu lui (ei) grădinarul s-a eliberat tăind detunat din interior burțile și toate gurile-de-leu-infern rând pe rând și-un alt leobard-leopar ieși pur ca lacrima inocent costumat în scufiță-roșie erau acum amândoi o floare și doi grădinari nu se mai dezlipeau