Ce am pierdut?
Zilele trecute mă întrebă cineva ce fac eu aici pe agonia.ro și dece nu scriu pe limba pe care eu trăiesc în prezent?Cred că m-am făcut roșie ca un curcan de furie dar cum legile mă învață să mă abțin.Întreb amabil dar ce nu-ți place, ce nu ai înțeles?
-Da scrii foarte bine și mult dar nu prea înțeleg, Google nu avantajează traducerea din română.
-Ei bine agonia stă deschisă la orișicine în definitiv este un blog de socializare fără profit. Dacă ești cineva în lumea literelor nu poposești aici evident să-ți faci reclamă în întîmpinarea unei cărți pe care vrei so scrii poate vredată.
Însăși cuvîntul agonia spune ceva, ce-a ce noi nu prea avem ocazia să ni se permită să scriem prin ziare sau blogurii cît de democrații ne-am da noi,hi.hi
Pe agonia scriu oameni mai cu talentat, mai șcholat, mai vecin cu scutul anti-rachetă sau puf, mai la fumul depărtarii de țară și provinciile dragi.Deci lozinci un „1 Mai „de prima clasă.
Important este că atît tineretul cît și oamneii mai în vîrstă sau unit și-au făcut o impresie unul despre altul sau despre evoluția limbii române!
Ba chiar se scrie așa de bine că îți poți face o impresie definitivă despre ce greutăși și bucurii trece poporul român,mai pe vers mai pe text: dacă scrie din durere după cineva drag care a plecat dintre noi cei vi, dacă scrie din pierdere după bunurile sufleteși cît și cele materiale.IMPORTANT este să scriem numai asfel poți îmbunătății priceperea cititului să te lămurești.
Și pedeasupra cei care au trecut prin șocurii sufleteți ori au vederea puțin deranjată. Atunci numai scrisul te poate salva de la orbirea aceia care stă în creștetul capului,un fel de terapie a sufletului și a comunității sau rugăciune cum spun evreii. Aceele bilețele puse în muntele sfînt nu sînt simple nebunii.

Interlocuitarea mea zice în părere de rău, ce păcat că vine iarna aș fi călătorit să văd și eu țara aceia minunată acum am înțeles ce ai pierdut!