Deseori noaptea păstra întunericul pentru ea
în jurul meu orbitau lămpi de veghe Încercam să mă relaxez
întindeam gene împletite spre cascadele zen Cădeam lin
cădeam foarte lin ca o floare de cireș Nimfele mă așteptau dulci
mă așteptau coapte

Dimineața aveam hrană cât să mă zbat
luptam cu nimicul multiplu pentru nimicul meu singular
Lămpile se stingeau pe rând mai plictisite cu o lună

Vecinu' hacker pătrunsese în rețeaua mea intimă
tavanul era fulgerat fără noimă
Am coborât de pe catafalc
mișcam pereții ca pe niște stropi de var