asemănarea lucrurilor și a întâmplărilor oamenilor mari și a celor obișnuiți
trece de zidurile memoriei și țărmurele
se macină pe nisipul de aur înghițit de gura peștelui –sabie
pe terenul de oină din copilăria tatălui meu
regăsesc aceiași coechipieri celți pastorali
neînvinși de roata destinului
eu sunt conștiința ta mi-a spus cândva fiul meu
privește cum trece omul acela cu oglinda pe străzi și o face țăndări
e semn să afli că mari convoaie umane abia își mai urnesc sufletul
după înmormântarea unui președinte nici bun nici rău ori înțelept
numai că pe vremea tatălui tău nu murea nimeni
în iarna cu omătul cât gardul când veneau lupii
ceva din puterea lor ca o flacără cenușie intra în tine
să nu te mai poți întoarce din viața cenușie din lumea cenușie
havel a murit la aceeași vârstă cu tatăl meu și cu bunicul
fiecare a murit diferit dar a trăit la fel
pe terenul de oină când lovești mingea și trece dincolo de linia de fund
se așterne o liniște albă se prăbușește un sistem social
ne naștem în trecut și ni s-au terminat toate întrebările
nică a lui ștefan a petrei și vasile conta mai întârzie o vreme
jucând oina pe toloacă
în strunga vieții fără de moarte pășește desculț Dumnezeu