stăteam în balcon și serveam cafeaua amară
vânzătoarea de la market o lăudase
e dintr-aia pură de brazilia, spunea
am cumpărat-o
iar acum strălucea frumușel în ceșcuță
acolo unde un ochi clipea aproape perfect
ei, cum e
dar să trec peste asta
nu aveam timp pentru chestii de genu'
și apoi cui să explici
cerului ce se hlizea prin ferestre
soarelui ce-și făcuse loc printre nori și hâtru cum e își
înfipse o unghie în ochiul din cană doar așa ca să guste și el din licoare
vecinei de sub mine care atunci când trebăluia prin casă
dădea muzica maxim
în maximul ei de treabă îmi șopteam în barbă crispat
îmi pierdusem concentrarea planul de atac refugiul printre cărțile ruginite de vreme
găsisem priveliștea, o altă vecină cu ochi dute-vino și corpul ca o mandolină de preț
întindea rufele peste coapsele-i goale balansându-și sânii dintr-o parte într-alta
și ochi-mi ca murele coape
dulci se scurgeau

apoi timp aveam berechet să mai sorb din ceșcuță o gură

aveam și vin de butuc făcusem o șpagă și printre altele și câțiva litri de compoziție roșie
motorină parfumată, hamburg de la mama lui de-ți îndrepta părul de pe limbă
un pahar înainte de masă, îmi turnam într-unul cu picior lung ca al vecinei cu pricina
motiv să mai stau în alcov să respir și să combin în tihnă licorile

nu după mult timp cerul se transforma în moluscă
parcul se acoperea ca o tumoare în băltoci vineții soarele de mult o ușchise
pregătindu-și pernele pentru somn
doar eu mai aveam de lucru cu ceașca și piciorul vecinei