agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-02-20 | | frumusețea pajurei pe cerul unui trecut mai luminos decât ființa în devălmășie îmi taie calea printre picături de lapte și stele neexplodate îngenunchează sălbăticiunile care mă însoțesc pe holuri pustiite umbre golașe de amintiri preafericite schimbă starea destinului trufaș și rece eliberarea de palide inhibiții urnește cu greu sufletul sălbatic și neizbăvit în numele tău nici măcar nu mai poți să vorbești la ușa mieilor pășești ca o umbră –n vântul golaș dansând cu o fată palidă cu ochi mov foarte mari și foarte plânși alungată de-acasă pentru notele prea mici obținute pe pajiștea memoriei buimace simți atingerea umedă a unor degete îmbătate de singurătatea cosmopolită călcând mereu rufe foarte albe pentru întâlniri galante dintr-o viață anostă și fără prejudecăți dincolo de fiziologia gestului moare trilul de privighetoare lumea nu te lasă și nu vrea să mori printre străini și lucruri neesențiale te afli în mijlocul cercului cum ți se sugerează în engleza de baltă între degete subțiri pipăi tandrețea morții incendiat de o dragoste nepieritoare o frumusețe mereu demnă care plânge pentru tine cu lacrimi de cireșe amare gonit de furtună te cațări în vârful existenței pe străzi golașe ca puii golași de pasăre singuratecă la venirea toamnei dacă va fi o toamnă văratecă puilor nu le vor mai crește aripi cu pene moartea nenăscutului care se întoarce cu fața spre noi înșine spre voi înșivă ne lasă fără apărare pentru tot ceea ce ne-a fost dat a trăi nemaiputând să te aperi de tot ceea ce ți-a fost dat să te aperi în ținuturi străine profet al dezastrului nu te poți opri din veșnica biruință asupra nimicului sângeros durere sisifică înecată în aurul dezmărginirii și vidului încerc să-i ating pe toți cu varga împăratului bizantin biciuit de sufletul nemilos și roș ca para focului oho prea târziu în drum spre spital nuntașii au fost îngropați pe câmpul cu miei și iasomie văd o masă mare-ntinsă fără miri fără oaspeți slavi fără soldați de plumb dându-și viața pentru țarina neinventată până la noi ordine la loc comanda trupe de comando asediază lumea și moartea îmbrățișează umila făptură după chipul și asemănarea Domnului cine v-a spus vouă să ucideți între teascuri de făcut parfumul de iasomie pe mine nu mă poate abate nimica din drum nici drumul explodând ca destinul zeiesc al nimfelor desperecheate și fericite pironite la mijlocul distanței dintre eroism și așteptarea eliberării finale din lanțuri de sclav ștergând praful de pe amintiri grele ca sângele păunului lui mao din care se înfruptă de zor idolul flămând și nesătul etern de negăsit în sistemul periodic al orânduirilor sociale
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate