agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-05-25 | |
(text neîncadrabil, nu e poem, nici măcar epic, nu e proză, nici articol, e, să zicem, mărturisire pseudo-poetică?)
MOTTO: îmi va spune sinea voastră, citind aici, că mi-am desăvârșit prostia, sau am trecut curajos pragul nebuniei fiindcă se presupune, eronat, că doar proștii și nebunii au acces la fericire - un mare om spunea că ni se poate iarta orice, dar nu fericirea . nu-i nici merit nici vină că sunt fericit cu uluitoare frecvență văd, simt, ating, fărâma de bine din orice întâmplare am și am tot avut din cazuri, cele pe care voi le numiți necazuri, unele chiar insuportabile vouă, le-am primit, sau m-au primit, cu un soi de curiozitate: „uite, mi s-a întâmplat până și asta!!!” sau ele deseori înșelându-se: „uite-l pe valeriu, hai la el că-i încă viu” și fără să le port ca pe trofee, sau cruci, le-am dus ori m-au dus – în miezul lor mustea bucurii iminente și doar ne/cazurile proaspete m-au înviorat mai mult decât neînsemnate izbânzi, sau bucurioare plictisitoare atât aplauzele cât și palmele au venit nemeritate ori insuficiente – viața este subiectivă mai mult decât noi cu ea pentru că am probat, și de aceasta zic, nu te satură pâinea smulsă din mâna flămândului, dar am învățat și să primesc și să dau și știu cum este să nu ai ce dezbrăca atunci când ți-e foarte cald să ai prea multe când ți-e frig, până nu te mai poți mișca, să nu mai ai nicio poftă, niciun deranj cum știu să-mi cresc răbdarea ca pe o fiică vitregă fiind mereu nerăbdător să ajung stăpânul răbdarii sinea voastră, citind aici, nu mă va crede, dar nu contează: iubesc e o nebunie să nu poți ținti precis subiectul iubirii, eu iubesc astfel, totul, un fel de duh ce mă părăsește să îmbrățișeze ca un cer lumea nu vă temeți de neașezarea lucrurilor cel mai cumplit rău posibil este să nu ți se primească darul nicidecum atât de scurta noastră vacanță cu peripeții în această cremă comună botezată fastuos viață și nu-mi spuneți lamulțiani-ul formal, inventați altceva, nici nu încercați să simulați iertarea pentru fericirea mea care este oarecum un bob din propria voastră văzută-nevăzută fericire
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate