L-am cunoscut într-un cenaclu literar din capitală, când încă era elev la Liceul de Poligrafie și Tehnică Cinematografică - specialitatea filologie (1995 – 1999). A urmat cursurile Facultății de Ziaristică a Univeresității „Hyperion”,din București (1999-2oo3), după care: cursuri intensive de operator calculatoare, cursuri prezentator- redactor T.V., cursuri perfecționare „Genuri radiofonice”, cursuri pregătire profesională I.F.P.T.R.- consilier de siguranță și persoană desemnată. Debut editorial cu volumul de poezii „Blestemul îngerilor decăzuți” (1997), după care alt volum, tot cu poezii, „Aici nu sunt cuvinte”(2001). Colaborările în revistele literare și în numeroase antologii, premiile și recompensele literare, activitatea de redactor, pentru o vreme, al cotidianului „Independent”, condus de către reputatul jurnalist Horia Alexandrescu, i-au făcut numele cunoscut ca scriitor și jurnalist: Gabriel Dragnea. Încă din facultate, era (și a rămas) adeptul literaturii clasice, un neoromantic, prețuindu-i pe Eminescu, Coșbuc, Macedonski, Vlahuță, Caragiale, Delavrancea, Blaga, Bacovia, Arghezi. Cu scriitorul și publicistul Panait Istrati are o legătură specială: autorul „Chirei Chiralina” i-a purtat noroc la examenul de licență!
Îi apreciază și pe scriitorii contemporani mai tineri, în măsura în care creațiile lor literare se înscriu pe linia decenței limbii române, nelăsând loc vulgarităților în virtutea libertății de expresie.
Respinge totodată orice încercare de denigrare a valorilor autentice românești. Din acest puternic și statornic sentiment, în vremea activității sale jurnalistice, a întreprins o serie de interviuri, aflate între coperțile volumului „27 Dialoguri – Construcții incomplete”, a cărui lansare s-a petrecut la Biblioteca Județeană din Pitești, în după amiaza zilei de 14 martie, aceasta fiind și ziua de naștere (neobservată) a poetului celebrelor „Nopți” și al „Poemei rondelurilor”, Alexandru Macedonski (1854-1920).
Aflându-mă printre invitați, am fost fericit să constat, că mai tânărul meu prieten, poetul, jurnalistul și eseistul Gabriel Dragnea, încrezător în harul său literar, a reușit să câștige admirația celor prezenți, în majoritate elevi la colegiile „Zinca Golescu” și „Maria Teiuleanu”, dar și a scriitorilor argeșeni: Ion Dincă, autorul volumului „Când se încurcă ițele” și Vasile Dorin Ghilencea, membru fondator al Revistei „Carpatica” a Ligii Scriitorilor din România.
Din partea prestigioasei instituții de cultură și a directorului acesteia, prof. univ. dr. Octavian Mihail Sachelarie, startul lansării a revenit aceleiași grațioase și distinse poete, Denisa Popescu. În stilu-i caracteristic, cultivat și plin de rafinament critic și obiectiv, și-a îndeplinit onorabil rolul de gazdă, cu lămuriri substanțiale privind valoarea instructivă și sentimentală a volumului lansat, dat fiind prestigiul cultural și spiritual al personalităților intervievate de către autor. În aceeași manieră a vorbit dl. Adrian Sămărăscu, reprezentând Editura Tiparg, exprimându-și stisfacția că a avut șansa edititării unei asemenea cărți în spațiul cultural românesc. Poeții bucureșteni, care și-au însoțit confratele în drumul spre Pitești, Alexandra Firiță, membră a Uniunii Mondiale a Scriitorilor Medici și Alexandru Ghiță (Sașa) și-au elogiat confratele pentru activitatea literară, ca dovadă apariția celor „27 Dialoguri...” , din care răzbat vocile personalităților culturale intervievate: Adrian Marino, Alex Ștefănescu, Al. Ghiță, Ana Blandiana, Andrei Blaier, Andrei Pleșu, Angela Marinescu, Doina Uricaru, Dumitru Þepeneag, Eugen Uricaru, Gabriela Melinescu, George Muntean, Gh. Astaloș, Haralamb Zincă, Horia Patapievici, Ion Hobana, Ion Machidon, Mircea Martin, Nicolae Breban, Nicolae Manolescu, Nina Cassian, Paul Daian, Romul Munteanu, Traian T. Coșovei, Valentin Uritescu,Vasile Blendea, Zoe Dumitrescu Bușulenga.
Exprimându-și mulțumirea pentru cinstea ce i s-a adus aici, în orașul lalelelor, autorul celor „27 Dialoguri...”, i-a regretat pe cei intervievați, dar plecați în lumea umbrelor, rămânând doar cu amintirea lor. Timpul și-a pierdut răbdarea în cei zece ani de la începerea memorabilelor „ Construcții neterminate”. De ce a trebuit să treacă atâta amar de vreme, astfel încât, până la apariția cărții, interlocutorii jurnalistului să intre în eternitate, aflăm din propriile mărturisiri:
„A fost nevoie de un timp de așteptare de aproximativ zece ani, aflăm din cuprinsul cărții, fiindcă am pendulat între două planuri de acțiune: de a publica interviurile doar pe site-urile de literatură online și în revistele de cultură din țară, sau să le strâng între două coperte de carte (...). Mi-am pus fireasca întrebare: dacă oamenii nu mai citesc operele scriitorilor clasici, adevărații deschizători de drumuri... cum aș putea să cred că o carte de interviuri va influiența intenția vreunui cititor să răsfoiască volumul?”
Poate fi logică explicația, dar se știe și altceva: A intervenit căsătoria distinsului scriitor, după care... „opera” fundamentală : micuțul Tudor- Florin Dragnea , căruia i-a dedicat cartea „cu speranța că, mai târziu, o va aprecia ca instrument de șlefuiree a ideilor, unealtă de formare a gândirii și refugiu pentru limpezirea gândurilor”.
Trecut-au anii, înșelător de repede-au trecut, iar Gabriel Dragnea a recurs la forma clasică de comunicare, adică la cartea tradițională cu parfum tipografic - intimă legătură dintre oricare scriitor și cititor, publicând-o „ca semn de respect pentru toți cei prezenți în aceste file, dar și ca un omagiu pentru personalitățile care nu mai sunt printre noi”. Subtitlul „construcții incomplete” este justifict tot interogativ: „ Poate oare cineva să cuprindă în câteva pagini o istorie, o viață? Pot, oare, cuvintele să cuprindă toate conotațiile vieții și operei unor personalități artistice, să dezvăluie diferitele proiecții ale unor conștiințe care au marcat epoci și au construit generații? Să deslușească sensuri ale unor destine , frământări și dileme încifrate în propriile creații ?”
La două-trei zile de la eveniment, dorind să încropesc prezenta consemnare, mi-am întrebat amicul, telefonic, de ce și-a tipărit cartea la o editură din Pitești, și de ce nu a lansat-o acolo, în capitală, unde s-a născut, unde-și are domiciliul?
Răspunsul a fost surprinzător : „ Deși sunt născut în București, la 6 octombrie 1979, am legături de sânge cu plaiurile argeșene. Bunicii după tată sunt din Broșteni, spre Costești, iar în copilărie veneam adesea la ei, cu părinții - uneori și în vacanțe. E drept, îi vizitam și pe bunicii dinspre mamă, aflați pe meleagurile adjudene, dar mai des veneam în Broșteni... Port și acum nostalgia acelor vremuri, Argeșul rămânând județul meu de suflet. Mă simt excelent printre argeșeni, de aceea folosesc orice prilej să-i reântâlnesc...”

Gheorghe Mohor („Săgetătorul”, 26 martie 2013)