Pași peste timp, amintiri răscolesc suflete, acum baricadate în trupuri de adulți.
Suflete ce vor să fie eliberate de povara unor copleșitoare trăiri ce s-au sedimentat, desenând șanțuri, acum pline de lacrimi, ce ar dori să spele, să disloce poveri...
Sub greutatea lor, totul vibrează, căutând acum sensuri mult prea adânci, din nevoia de a renaște, de a se redefini..
Nevoia de a fi, așa cum ar fi putut fi, dacă, firav fiind, sufletul s-ar fi hrănit din acceptare, iubire, liniste, echilibru si frumos.