dragul meu suntem două fosile cine crezi că se mai extaziază la povești nemuritoare
cu bruma de ani care ne-a rămas și chipul tău angelic de om cumsecade
putem sparge liniștiți banca națională din chile ne pierdem urmele pe riviera franceză
dacă se află că suntem români conaționalii ne iartă oricum suntem blamați și corupți
până și nepoții au învățat să speculeze din fașă cu plânsul

nu o să-ți ridice nimeni statuie în piața universității doar pentru că ai purtat o zi ecuson de golan
ții minte filmul ''love story'' m-a marcat în așa hal încât l-am văzut de trei ori de fiecare dată
la momentul critic lacrimile își făceau datoria cu fidelitate mult timp am folosit ca un papagal
celebra frază ''în dragoste să nu spui niciodată îmi pare rau''

între timp am învățat că regretul e doar o formulă de politețe sumară nu mai există idealiști doar fanatici
așa cum pe un miliardar nu trebuie niciodată să-l întrebi de unde a reușit să ''adune'' primul milion
cred că e cazul să schimbăm și noi utopia....