pe drum șerpuit printre rune
las lumii arginții
și caut prin mare de gânduri
desculÈ›

mai slobod mă simt
când marea e plină de stele
și umbra fierbinte sub tâmplă
zâmbește privind îndărat
la amfora veche

cu peștii în ochiuri de clipă
prin gemene volburi
urzim arabescuri
sub umărul stâng
aceeași e schița
același e locul
mereu

dar marea-și înghite adâncul
plătind doar la stele tribut
ulciorul se sparge sub pleoape
și runei albite pe linia vieții
adaug chiar semnul
acestui apus

cândva
alt nisip mișcător voi răzbi