suntem, tare chestia, suntem
contra habarului lumii atothabarnamiste, mai sus,
am lăsat gang, canalizări,
și am urcat pe blocuri
să-i facem poftă Soarelui amețit, să se înțepe în venă
spargem gâtul sticlei cu votcă, ajunge în stomac direct bloody mary,
buzele sângerând, că n-au altă treabă - cu fetele ne pupăm din coate
din frunți și se înnoadă pe dos baletul între bocancii noștri scâlciați,
doar ei dansează, noi absenți urcăm cu fumul
fumăm la poștă și ni se pare Olimpul un mizilic, uite Latrix,
fratele meu de cruce, cruce profanată împreună, își bea spray-ul
o să facă la noapte graffiti cu ce-o găsi păstos pe jos în gang,
va fi greu doar până-i va străpunge coaja
suntem
descreeierați, boemi și liberi precum oxizii
patru, toți cinci, de fapt trei, dar fiecare vede ce poate
am fost născuți la seral, într-un deceniu care a durat trei ani, restul șapte
n-am stat acasă să ne convingem că
piticii ăștia ce mișună jos, aplecă-te mai tare Gâga, și-așa voiai să știi
dacă ai aripi altundeva decât câteodată, vezi?... ce uscată e lumea
n-are pic de zeamă
Troașco, plimb-o, mută joint-ul, ia sticla, râzi ca o râpă
avioanele de linie trec printre picioarele ei nespălate
după încă un fum o să cred că-i fiica șefului poliției
cum, chiar este?... ce pithya am devenit, mai dă un gît, un fum, poate văd
încotro lunecă blocul și dacă ne iese figura din titanic, vrei?
Beznă, deodată beznă, careva a tăiat curentul în țeasta mea când tocmai
Gâga recita cu ea scena din Hamlet
Unde sunteți?... Unde e blocul de sub mine?... aaaa... Vezi? Eu pot să zbor
Zbor