mă doare nepăsarea asta care umblă dezbrăcată prin lume
plină de cicatrici hoituri și bube

la sânii ei copii înfometați tușesc
bătrânii se înghesuiesc sub privirea roasă de viermi
mamele frâng genunchii de cer
tații își biciuiesc mâinile de pământ
nebunii aleargă după un os și jupuiesc de ciudă câinii
duhurile scheaună pe la colțuri
și nimeni nu aude

în zadar se frâng rugăciuni
peste tot miroase a neputință

Dumnezeu îngenuncheat nu se mai miră
suspină
îngerii negri au câștigat

o sută ani lumină îmbătrânesc așteptând
să vină Cineva la Cina cea de Taină