se făcea că duhul meu solidar
îndrăgostit de vița de vie
bântuia viața pe pământ
și în amarul prefăcut în răzăchie -
doi ochi superbi și infinit de blânzi
ce și-au uitat aici privirea
uscată creangă nevăzută
ce încă-și mai hrănește frunza
o poală caldă cu miros de pâine
ce-și leagănă odihna blondă
o tristă candelă-n perete
care-și veghează stins lumina
o pajiște-adormită ce-nverzește
de fiecare paști să-și zburde mielul
doi sâni secați din care încă izvorăște
speranța sculptată în lapte și miere
un vis ca o pictură a iubirii
întors să-și sprijine de timp tabloul -
mama