într-o zi voi ucide toți bătrânii cu demență senilă
așa nu vor mai împuți aerul nopții cu urina lor aruncată din castroane de plastic
și covoare de iută puse la uscat pe ascuns
așa n-o vor mai opri pe maică-mea să-i spună
doamna profesor
băiatu' matale cel mare a intrat în casa mea pe ascuns
mi-a lăsat bărbatul într-o baltă de sânge și mi-a furat aurul

nu știu ce doare mai mult
faptul că maică-mea a crezut chiar și preț de o clipă
că sunt în stare
ori că încă mai simte milă după ce igrasia din baie i-a mîncat plămânii
îmi spune emile ai grijă
că nu știi niciodată ce vei ajunge în viață
o fi însemnând numele meu în latină cel milostiv
deocamdată suntem oameni și încă în viață
să nu ne mințim că iertăm greșiților noștri și că le dăm lor
pâinea noastră din ceruri
iertarea și mila sunt pentru lumea de dincolo când
ne vom trezi ca niște servali prinzând din aer mici rozătoare
ne vom trezi calzi
generoși
pentru că acolo nu avem altceva de făcut

mai mult ca țigara de după
iubesc oamenii care dau cu grijă din cap și oftează
când vorbesc despre tine ei spun că ești brânză bună-n burduf de câine
ei spun ce viitor avea tânărul acesta în față
dar l-au stricat curvele și băutura
acestor oameni le-aș scoate ochii și din orbite aș face crematorii
i-aș smulge din trupul lor și i-aș închide în mine ca pe niște
potăi cu parvoviroză
le-aș da inima mea dependențele mele și tot ceea ce simt
le-aș spune trăiți dracului cum trăiesc eu nu căutați iertare
dumnezeu de la voi și-a întors fața

nu sunt fyodor mikhailovich să cred
că miracolul nu e că supraviețuim ci că suntem în stare
să inventăm motive pentru care să trăim
uneori mi-aș da viața la schimb pentru un singur moment în care să fiu privit
fără ca cineva să mă recunoască
dar merg mai departe ca un copil senin și încet la minte
ceea ce nu te omoară nu te face mai puternic
pur și simplu nu era pentru tine
se întâmplă și la case mai mari chiar și poliția mai greșește adresa
când e chemată la vreo intervenție
merg mai departe mă car în spate ca pe-un morman de fier vechi
care-mi asigură pâinea pe ziua de mâine
oare ce-ar fi trebuit maria magdalena să facă?
să-și tragă un glonț în cap după ce secole-ntregi
toți au spus despre ea că e curva?

într-o zi voi ucide toți preoții ăștia care fac predici duminica
de parcă ar fi ziua porților deschise la ecarisaj
ziua în care dumnezeii fac tot felul de giumbușlucuri
se gudură se transformă din pâine și vin
în sânge și carne numai pentru a fi dați spre adopție
n-am să uit niciodată preotul care spunea cu dojană părinților
“nu mai înnebuniți copiii cu facultatea am avut un tânăr care era tot timpul
aproape de domnul în biserică stătea în primele bănci cum s-a dus la
facultate cum a luat-o razna
întrebați-vă dacă nu cumva domnul se mulțumește
cu un muncitor modest dar creștin devotat”

în cele din urmă
voi da în greață dacă mai aud pe vreunul spunând
că afli cât iubești un om abia după ce-l pierzi
să fiți voi sănătoși dacă n-ați înțeles nici acum
oamenii sunt ca întrebarea aia stupidă cum scapi de un bumerang
întotdeauna când nu te-aștepți se întorc
te consumă te mistuie
oamenii nu se pierd niciodată
că nu mai sunt ai tăi asta-i altă mâncare de pește