istoria suferă de alzheimer
adevărul artei este refren al nevăzutului
îngălbenind frunzele cu lumina deasă a melancoliei
fără ca durerea să poată fi deslușită pe drumul cărei nopți
universul își vindecă rănile și se tânguie prin mii de sori
întunecând drumul martirilor la zenit pe câmpiile eleusine
memoria defrișează numai durerile trecutului
și efortul de a-l înțelege învinge prezentul
și-l umanizează ieșind din tranșee
puținii localnici fără viață furată
vorbesc despre eroism și mestecă orbit
între două umbre cresc alte umbre
cu umbra pe umbră călcând
în prezent nu pot să-mi enumăr morții
dintr-o complicitate morbidă față de neant
îi popularizez numai victoriile desuete și caduce
flutură în van eșarfa flegmatică a celui fără de țară
țara lui epicul însângerat al unor povestiri înăbușite
a căror hiperbolă este big bangul în cheie inversă și unică
rareori epicul unei morți devine cer înstelat
pentru trupul aproape sfârșit întinzându-și mâinile
în drum spre nouăzeci de ani unchiul nicolae
își căuta avionul ca pentru a decola în fiecare zi
să-și îndeplinească sfânta misiune față de țară
ștergea geamurile de la sufragerie ca pe parbriz
când nu mai recunoștea pe nimeni dintre cei de față
întreba ,,ce fel de avion este acesta’’
după care pasărea morții se apropia de toți
zbughind-o de la etajul întâi la parter ori în garaj
unde copilotul arma de zor tancul-mitralieră
parașutele pentru a ateriza pe străzi
în caz că vor trebui să plonjeze kamikadze
istoria nu i-a uitat suferă numai de alzheimer
priviți ridicolul decorațiilor confiscate de ruși
și afirmația tendențioasă
,,aux grands hommes la patrie reconnaissante''