mă-ndrept spre școala
în care mă deritualizez
cei mai mulți mi se aseamănă
până la ultima suflare
îmbătrânesc
pe o floare de măceș &pentru că
nu-mi mai pasă de dorul de viață
sunt dedat morții cum moartea mi-e dedată mie
noaptea la lumina stelei ciobanului
contemplu lumina crucii fotografiată
de băiatul meu într-un cartof
,,tati de ce crucea se poate afla
până și într-un cartof ’’
,,nu știu
află singur și spune-mi și mie’’
suntem pe malul bistriței & localnicii
nu au timp de răspunsuri anapoda ca noi
în niciun caz viața nu e oarbă
în niciun caz moartea nu te ia când poftești
în niciun caz nu te poate cuprinde lehamitea
și să te strângă cu lanțuri numai ți se pare
felul în care se deritualizează idolatru mimamsa
calea regală a deplorabilei stări de a fi
pe câmpiile eleusine etrusce revelația
ardea ca un arc al sudorului
salve ioane
știu că ai orbit fără mască și realitatea
de treizeci și șapte de mii de cuvinte
din dicționarul scriban nu conduce lumea
aidoma omului înțelept doar o susține precum
o străveche romantică eminesciană comparație
îți amintești când mi-ai spus că vocea mea
afectează cuvintele imprimându-le o altă viteză
mi-am dat seama cât de bun prieten poți să –mi fii
din moment ce nu m-ai trădat &diagnosticele noastre
fac parte din malpraxisul lumii românești
nimeni nu-ți vrea binele nu e un truism
dacă mori ei vor fi fericiți
zona zero
se va extinde se va extinde se va extinde
deasupră-ți eu voi sădi un pom
ei vor veni să-ți mănânce roadele
acesta a fost și scopul ultim
în opinia lor nobil
adeverit-u-s-a
mitul veșnicei reîntoarceri
muzeele iernii s-au împopoțonat stimabile
despre pelasgi nu putem vorbi pe șleau
nu putem încălca tratatele internaționale
întrebați mai bine la mimamsa
nu ascultă decât de legile lor
nimeni nu le știe
nimeni nu a intrat vreodată acolo
nimeni nu a ieșit