„Cuvântul e aripa liniștii” spunea Pablo Neruda, într-o frumoasă evocare a sensibilității ființei umane. Că nu suntem imuni la cuvinte o știm fiecare dintre noi. Ne întristăm când auzim cuvinte urâte adresate propriei persoane sau persoanelor apropiate sufletelor noastre, ne bucurăm când ne sunt aduse cuvinte de apreciere sau suntem martorii unor manifestări de excepție a cuvintelor, indiferent dacă e vorba de literatură, teatru, sau, pur și simplu o conversație de calitate. Nu știu însă câți dintre noi realizează cu adevărat puterea cuvintelor. De multe ori, suntem martori la modul inconștient în care se aruncă cuvintele, fără a se ține cont că un singur cuvânt poate strica un suflet și că, de cele mai multe ori, cuvintele reprezintă însăși cărările faptelor.
Asistam zilele trecute, involuntar, la un dialog pe internet, foarte virulent, în care o persoană critica în cuvinte de o duritate incredibilă convingerile unei alte persoane. În mod similar, în viața de zi cu zi, criticile, ironiile și cuvintele răutăcioase își întind tentaculele perfide, luând încetul cu încetul în stăpânire porțiuni tot mai mari din zonele noastre de confort, ca și când un vocabular bogat în cuvinte deficitare la capitolul afectiv ar face dovada puterii și poziției sociale ridicate. Cu cât vorbești mai arogant, mai ironic și mai defăimător, cu atât demonstrezi că ești mai de temut și se înțelege că ești „în cărți”? Nu cred că o persoană, oricare ar fi aceea, ar „înghiți” fără să clipească un tratament de cuvinte murdare, pe considerentul că persoana care i le adresează are un anumit statut. Sfântul Ioan Gură de Aur susținea că „omul este un altar”. Prin urmare, a nu îl respecta și a nu îl proteja, a-l jigni și a-i distruge încrederea în sine prin cuvinte, nu poate reprezenta decât un păcat.
Cuvintele, sunt de fapt o oglindă a sufletului. Folosind cuvinte urâte, nu facem decât să ne stricăm sufletul, care, potrivit unor specialiști în metafizică, poate fi privit drept chipul nevăzut al lui Dumnezeu. Ori de câte ori folosiți cuvintele în fața unei persoane, gândiți-vă în primul rând că vorbiți sufletului acelei persoane și atunci, poate că veți reuși să vă alegeți cu grijă modul de exprimare. Cum spunea și Confucius, „fără a cunoaște puterea cuvintelor este imposibil să cunoști oamenii”, iar necunoscându-i, aș adăuga eu, nu poți deveni tu însuți un om în adevăratul sens al cuvântului. Cuvintele pot influența oameni, pot modela suflete, pot crea artă și pot duce la apropierea de divin. A te juca cu ele în mod inconștient înseamnă a risca să expui dezechilibrului nu numai persoana căreia i le adresezi ci și propria persoană, pentru că, așa cum arăta și Rudyard Kipling „cuvintele sunt, desigur, cel mai puternic drog folosit de omenire”.
Cuvintele sunt folosite în multe situații în mod mecanic, fără a avea o bază de studiu anterioară și fără să luăm în calcul că ele ajung mult mai departe decât noi. Pentru liniștea și confortul nostru și al celor cu care interacționăm, ar fi benefic să ne putem controla fiecare cuvânt, pentru că există cuvinte care lovesc mai puternic decât orice bătaie, sau care se înfig mai adânc decât orice pumnal. Unele cuvinte pur și simplu nu trebuie să fie spuse. A-ți exprima sentimente de ură și dezaprobare prin cuvinte, nu numai că este ridicol și degeaba, ci este și primejdios, pentru că orice atitudine atrage un răspuns pe măsură. Prin urmare, puterea cuvintelor este necontestată și trebuie folosită în armonie cu mintea și spiritul.