cum să doară spovedania tăcerii
cel mult cuvintele se ceartă între ele
dominând liniștea
cu aroganța adevărului disimulat
târziul devine complice
evenimentele circulă prin sânge nestingherite
atribuind fiecări vieți un cântec
în allegro răsună regretele
piano & da capo halucinează tăcerea
dar ghimpii sunt copți sub epidermă
cicatricile rămase multiplică durerea
în fiecare centimetru de liniște
până explodează-n rafală
zgomotul este pactul cu realitatea
orgoliile
banii
puterea
în niciun caz credința
sau cele câteva zeci sau mii de morminte
în care viața a adormit
laitmotivurile sarabandei kalașnikov
atributul speranță îmbracă iluzia zilei
cu năframa coborâtă în bernă
poate tic-tacul ultimului ceas
va trezi din morți rațiunea


18 ianuarie 2015