Primăvara își terminase rezervele de culori aprinse, vii, strălucitoare. Căldura devenise obraznică, trăgând de bluzele doamnelor. Vara venea pe drumul țării, murdărind albastrul cerului cu dâre de praf, primăvara se ascundea printre gorunii de la Bucuru, căutând din priviri poteca spre Oașa.

țrrr...
Ups! Număr necunoscut! Greu de crezut că sunt căutat pentru vreo veste bună de către cine știe ce instituție sau firmă, puținii cunoscuți îi am în agendă...
țrrr...
Ei și ce poate să fie, o înjurătură sau câteva cuvinte "alese pe sprânceană" vor alunga monotonia zilei!
- Alo da!
- Alo, (voce de bărbat calm!) bună ziua, sunteți d-l x?
- Da!
- Sunt... (ăăă, cenzurat!), ne-am cunoscut la "Toamna cugireană", aș vrea să ne întâlnim, vă rog să ne întâlnim!
- Cu plăcere, dar era vorba că veniți la "grădiniță", a trecut mult timp...
- Da, am fost ocupat, eu vreau să vă ofer dumneavoastră ceva, mi-a plăcut implicarea și...
- Bun, unde ne găsim?
- La terasa aceea, peste treizeci de minute!
- Perfect, voi fi acolo, o zi bună să aveți!
- O zi bună și dvs!

Terasă. Muzică. Bere. Fum. Lumină slabă. Între noi masa (pe masă, evident, două beri!), lăngă dânsul, pe canapea, un tablou superb! Vorbește mult, cu pasiune și tulburare. Îmi spune că va pleca, deși aici e leagănul spiritual, deși se simte legat de fiecare copac, de fiecare nor, de fiecare fir de iarbă! Va pleca pentru că simte că explodează, pentru că totul e îngrădit, frânat, împiedicat, ori ești de culoarea care trebuie ori nu exiști... Arta nu ar trebui filtrată politic, arta ar trebui să fie ca păsările cerului, ca vântul, ca lumina!
Tac. Tac, pentru că e dureros ceea ce aud, tac pentru că... Berea se termină, cuvintele rămân în suflet ca niște tușe groase, foarte groase, clar-obscure.

În fiecare zi privesc tabloul. Este ca o altă fereastră, o fereastră cu un singur anotimp. Vopseaua păstrează cuvintele...

Trec zilele, săptămânile, lunile, anul. Mă întâlnesc cu o persoană care inițiase o activitate pe facebook. Avea în back-ground imaginea motocicliștilor, a durilor, a cizmelor de piele, a gecilor cu franjuri, a sticlelor de bere și a bâtelor zdravene! La urma urmelor nu conta, scopul era cu totul altul dar recapitulasem în gând toate figurile de yoga pentru psihic, așa, just in case... Tipul e înalt, solid, bărbos, tipic! Schimbăm formulele de politețe, rezolvăm ce avem de rezolvat și ne despărțim, eu - bucuros că am scăpat cu viață!
Reîntâlnirea este (încă) o surpriză pentru mine! O mașină frânează, dă înapoi până în dreptul meu, șoferul coboară geamul portierei și mă salută, binevoitor, zâmbitor! Bărbosul! Durul! Parchează apoi, coboară și stăm de vorbă ca doi prieteni! Povestim. Plănuim. Îmi iau avânt și fac și eu o propunere.
- A, nu (zice), nu vreau să deranjez, orice altă activitate a noastră ar fi sufocată din fașă dacă am deranja acolo sus...
Soarele a întors privirea spre Orăștie, fluierând a nebăgare de seamă, Cindrelul a strănutat și-și ștergea nasul cu poala cafenie, o cioară cârâia de zor, cerea aprobare să aterizeze pe creanga de protocol a plopului din curtea fabricii, ziua își aduna în desagi puii de lumină, o să se retragă pe undeva prin mărginime...

Intru în casă, îmi pun haina în cuier, mă așez pe scaun și privirea fuge spre tablou! Vopseaua parcă freamătă, ca un vânt rece, de toamnă...