armata întrebărilor s-a predat necondiționat
fără a mai aștepta sosirea răspunsurilor
convinsă de inutilitatea demersului

lumina se pregătește să moară
surprinsă că-n alergătura ei
n-a reușit să biruie bezna

copacul tăcerilor
își leapădă cuvintele ofilite
iar rigolele ghiftuite deversează

timpul, în slugărnicia lui
își pleacă fața, ascunzându-și gura
din care mai picură sângele învinșilor