se întîmplă o zi
ca fierbințeala pielii cînd stai prea mult timp nemișcat
ca transpirația rece a abstinentului cu paharul în față
pui în balanță
tot ce-ai avut și tot ce-ai fi putut avea dacă
respectai planul
îți spui că nu se poate că viața înseamnă mai mult decît
să te naști pentru ca alții să aibă la ce să se întoarcă acasă
să dai naștere altora pentru ca tu să ai la ce să te întorci acasă
fericit că cineva îți va duce mai departe numele carnea și
cartela pre-pay
îți spui că viața înseamnă mai mult decît
să te stingi înconjurat de oameni pe care aproape-i distingi
pe care aproape-i cunoști
își suflă nasu-n batiste de unică folosință pe care scrie
atît ți-a fost scris
de parcă moartea e un îndreptar ortografic
unde se spune negru pe alb
că viața ta e o cratimă necesară cînd vrei să scrii prescurtat
dumnezeu


și se întîmplă o zi
în care ți-e dor de lucrurile mărunte care te-au făcut mare
posterele cu marele canion și preerii texane unde visai
c-o să fugi și-o să te însori cu nșo-ci
teama că dacă scapi vaca-n lucernă o să-i crape burta
zilele de marți cînd te rugai la sfîntului anton să găsești
în guma ulker o surpriză cu ruud gullit
nopțile de miercuri cînd fetele de la pedagogic aveau
intrare liberă la discotecă
șinele de cale ferată despre care spuneai că sunt
suflete pereche


nici măcar cînd sfîrșitu-i aproape
nu-i bine să te gîndești la ce-ai avut
e ca atunci cînd încasezi lichidarea
plătești facturile iar cînd te uiți ce-ți rămîne
îți smulgi părul din cap apoi urli
așa nu se mai poate
să fii om
de pe-o zi pe alta


dacă mi-aș pune mintea cu prostul
și-aș aduna de cîte ori am promis că voi ajunge
un om important de fiecare dată cînd
mi-a murit cineva
probabil că pînă acum ar fi trebuit
să fiu un mic dumnezeu ori să am
măcar un ciot de articol pe wikipedia
așa tot ce am e doar un pustiu
la fel de brutal ca o trecere la nivel cu o cale ferată
unde se-adună toți gură-cască
unii se jură că m-au cunoscut
alții dau din cap cu părere de rău:
doamne cîte-ar mai fi spus băiatul acesta - că el le spunea bine -
dacă ar fi știut că e un timp pentru toate


am început să mă întreb tot mai des
ce-aș face dacă aș ști cînd o să mor
oare mi-aș petrece restul zilelor făcînd tot ce-mi trece prin cap
sau aș face aceleași lucruri ca pînă acum
de data asta
fără greșeală
de prea multe ori m-am bătut cu pumnul în piept
și-am vorbit despre moarte ca despre un somn uriaș
pe care pescarii se jură că l-au scos la mal dar n-au martori
de prea puține ori am văzut cum
se moare

dacă mi-ar folosi la ceva m-aș da de trei ori peste cap
și m-aș preface în umbră pentru cei care își caută un aproape
sunt din ce în ce mai convins:
să ceri oamenilor puțină apropiere
e ca și cum ai scurma în pămînt un fel de tranșee
în care dacă nu te prinde înghețul îți pregătești tîmpla
pentru un glonț rătăcit
ca și cum ți-ai pregăti casa pentru
oaspeți întîrziați