smogul ne cuprinde suflete în cămașă de forță
lăsând vederii cercul vânătului ostenit

am exilat iubirea dintre noi
avem butoane, prescurtări și chat-uri dese
dar când răsare dintre așternuturi spaima
ne agățăm de răstignite amintiri

prezentul ne-amăgește cu miraje
trăiește clipa la picioarele vițelului de aur
ne aruncăm cu capul înainte
și-abandonăm tot ce înseamnă amintire

dulceața amintirii rătăcită-i chiar pierdută
printre sipete și clondire prăfuite