ești dimineața cu voaluri de ploaie
cântându-mi suspinat la marginea patului
acolo unde valurile își leapădă perlele
așteptărilor

depărtările strâng în brațe toate visele
spălate de rugul nopților leneșe
dinspre crestele valurilor
tu, idee de spumă presărată în plete

trei nopți la rând vei veni pentru a rupe vraja
dar vei afla că nu lanțurile mă țin aici
departe de toate răsuflările
ci numai dorința nebunească de liniște

undeva în adâncul sufletului
tu ai murit în brațele eternului ieri
și până când te voi regăsi înveșmântată-n mâine
mă voi strădui doar să trăiesc azi

din departele cerului o șoaptă: vorbește-mi de dragoste