de la etajul 9
strada pare o amfibie
peste bordura știrbă a trotuarelor
oamenii trec unii pe lângă alții
nu au ce să-și spună
între coroanele plopilor canadieni
liniștea se lasă devorată

Mimi
e în halat de casă
poartă papuci cu trei numere mai mari
singurii rămași după plecarea Lui
când își vâră picioarele în plușul negru
simte căldura bărbătească
ocrotitoare
în nări pătrunde parfumul de mosc
buzele freamătă
”îmi dau viața pentru tine”


Mimi
privește pe fereastră
e mai aproape de vânt de nori
se aruncă în gol
halatul flutură între coroanele plopilor canadieni
inventând o altă liniște
trupul cade pe caldarâm
zar desperecheat


Mimi
se află mai aproape de vânt de nori
împrejur
lumea dă interviuri
aerul curge în valuri verzui
pântecul străzii se umflă și crapă